Acum urmează partea aia din noapte când meditez la realizările și nerealizările personale. Ăsta e ritualul meu pentru a adormi. Partea rea e că la prima categorie mereu îmi dă cu minus. În 17 ani de scris nu am realizat nimic, nici în cei aproape 6 de blogging. Și, dacă mă cunoști, nu poți spune că nu încerc. Cred că am profitat la maximum de resursele disponibile. Una din dorințele teribile este și să arăt familiei că nu doar munca ... Citește mai departe!
Etichetă: blog
Strategii făcute praf
Dacă tot am iar mult timp liber (adică tot) m-am gândit că cel mai bine ar fi să scriu un pic mai mult, pentru că încă sper să ajung cu scrisul mult mai departe decât sunt acum. Și pentru că mi-am (re)dat seama că inspirația nu vine după cum îmi planific postările, am realizat și că mai am o grămadă de lucrat la calitatea acestora. Iar asta e destul de greu pentru mine, pentru că sunt mai degrabă genul spontan. ... Citește mai departe!
Blogul a ucis copilăria
Îmi aduc aminte cu mare drag vacanţele, în special cele de vară, când mă duceam la ţară, la bunici. Nu stăteam într-un loc nici măcar o clipă cât era ziua de lungă. Dimineaţa pedalam împreună cu un prieten sau doi satul cap-coadă de câteva ori, ridicând praful de vreo doi metri pe oriundr treceam. Uneori mă întorceam pe la prânz pentru o masă rapidă, alteori o amânam până seara. Apoi ne strângeam mai mulţi şi jucam fotbal direct pe uliţă ... Citește mai departe!
O lună de muncă
Ca orice lucru pe care nu-l faci cu drag, munca m-a cam dat peste cap și încă aștept să îmi revin. Nu mai am timp să fac nimic, doar dorm și muncesc. În prima săptămână plecam atât de obosit de la serviciu că nu mai puteam merge drept și mă sprijineam de balustradă pentru a urca cele 4 etaje până acasă. Eram mai rău decât după vreo 4 beri.
Acum m-am mai obișnuit puțin cu asta. Dar, dacă înainte găseam ... Citește mai departe!
S. 3 Z. 1, cu întârziere
Nu m-am putut abține de la a scrie, chiar dacă e târziu (sau poate devreme pentru unii) și mai sunteți alții care munciții câte 12 ore ca mine, și nu mai aveți timp/chef de citit bloguri. Vă înțeleg perfect! Și eu simt că îmi fuge timpul de sub picioare; încerc să îl cad pe coadă ca să îl opresc, să îl încetinesc măcar și atunci miaună. Singurul lucru care mă împinge să muncesc în continuare e gândul că poate așa ... Citește mai departe!