Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Am vrut să scriu despre fiecare picătură de ploaie de pe geam, dar să le număr de la adăpost. Nu am putut! Pentru că sunt prea multe și probabil aș avea nevoie de tot restul vieții mele doar pentru a scrie despre mica ploaie de azi.
Am vrut să scriu despre fiecare pietricică care mi se pune în cale pe stradă (da, sunt un împiedicat), apoi să mă ridic și să merg mai departe. Nu am putut! Pentru că s-ar ... Citește mai departe!
scriu de sub o picătură de ploaie
unde îmi usuc gândurile
dând foc la garduri
zbor la firul ierbii
mai îndrăznesc uneori
să ridic privirea către
bariere ireale
de care râd
împreună cu fricile
îmi inund fruntea
cu bucurii mici
pe care le respir
mi-am promis să consum tot ce e în aer
nu e imposibil
doar durează mai mult
ideile îmi țin de cald
cât timp pe amintiri
cerneala e încă udă
Cuvintele astea nu sunt scrise ca să îmi scuze lipsa de până la ora asta, ci ca să anunțe posibile viitoare absențe. Am lipsit pentru că am fost ud. Atât de ud că s-au lipit cuvintele de mine și nu au mai vrut să iasă. Atât de înghețat că, pur și simplu, nu puteam lipi predicatul de subiect. Dar, ca să fiu sincer, cea mai grea problemă a fost că nu găseam nu punct(de plecare).
uneori îmi prind ochii în soare
alergând după ceva ce ar trebui să se afle dincolo
dar și umbrele nopții îmi pun piedică
se uită cruciș
ziua de mâine atacă sângeros
dorințe nepuse încă
ploile își fac adăpost
în sufletele noastre obtuze
pământul nu le mai primește
eu tac și le ascult povestea
ce să faci
când soarele te măzgălește cu carioca
ca la „cine adoarme primul”
nici pomii nu și-au pieptănat frunzele
dar tu trebuie să zbori
să faci o vizită ploii
întoarce-te cu ea
vino cu căciula aia de nori
de care altă dată ne speriam
pictează-ne ferestrele
cu frunze căzute din cer
scăpate de îngerii ce pleacă