Joaca timpului

de vreme ce trec vremurile
devreme pleacă trenurile
se schimbă obiceiurile
rămân aceleași cheiurile

ochii împăienjeniți
treziți direct la bătrânețe
sunt de vreme limpeziți
de zâmbetul din fețe

plugarii ce muncesc pe frunți
n-au luat pauză vreodată
construiesc pe spate munți
sub o cascadă minunată

deci n-avem de ce ne teme
și putem merge alene
printre zeci tipuri de vreme
zâmbete largi sau cangrene

și pe fețe ce se cerne
doar noi vom putea discerne
însă vom lăsa pe-afară
doar ... Citește mai departe!

Operator

aș vrea să scriu
da-i prea târziu
mărește-i timpului lesa
imaginației dă-i de la mine-adresa

aș vrea să fiu
ca-n visul viu
trezește-mă plutește-mă
peste spațiu peste timp

rămâi aici să îți mai spun o poveste
pe care tu să o spui altora
jucăm telefonul fără fir
eu sunt operatorul

Văd lumina!

cuvintele mi se amestecă în vântul ăsta rece
îmi îmbogățesc bagajul
că sunt pe drum de prea mult timp
nici un pas nu e la fel

privitorii cred că prin efortul lor sunt împiedicat să succed
am întârziat destul de mult
dar am bilete pentru tren
de mers în etern

Doar jurnal

Sunt la jumătatea unei competiții. Jumătatea grea. Asta înseamnă că a trecut luna octombrie, a trecut a doua lună de toamnă. Pentru că lunile asta știu, să treacă, precum timpul, în general. Temperatura de afară a ajuns la un echilibru termic cu cea din sufletele oamenilor; e frig.
Mai avem doar o lună de toamnă. Indiferent ce înseamnă asta. Mai avem greutăți, peste care vom trece (poate mai repede, poate mai greu). Mai avem ceva de scris și, poate, ceva ... Citește mai departe!

Am disecat o secundă

Simt că mă transform într-un nod Gordian. Nu mai am cale de desfacere. Atât de legat de ceea ce mă face eu, încât, în momentul când voi fi nevoit să îi dau drumul, voi înceta să mai exist.
Timpul îmi face semn. Îmi zice că mă lasă să îmi fac de cap până se întoarce. Cică nu stă mult, dar întârzie. Însă mereu se ține de cuvânt.
-Un bilet până la capătul timpului, vă rog! Aa, face el cinste? Mulțumesc!