Camera de lucru a veșniciei

Bătrâne-mi cad ideile pe foi
Sătule să îndure stimuli vechi ce se vor noi
Răcite de speranța ce stă-ntre pereții goi
Temându-se de vârcolaci, ele mănâncă usturoi.
Tăceri acute ne brăzdează frunțile
Acum strigoi voioși cântă la toate nunțile
Sub greutatea absenței lor se construiesc punțile
În loc de viori, scârțâie crucile.
Haiducii timpului fură din vechi și-aduc în nou
Viitorul ne privește doar printr-un hublou
Cei mai vestiți nimeni, cocoțați pe un panou
Ne răpesc fericirea cu un haios ... Citește mai departe!

Oameni reci

Mentalitatea și comportamentul oamenilor se schimbă pe zi ce trece. Acum sunt tot mai reci, de parcă furtunile i-au spart și vântul face curent în sufletele lor. Mie mi-e dor de timpul când oamenii erau mai calzi, mai blânzi, primitori și înțelegători. Mi-e dor de timpul când oamenii erau oameni.
Acum oamenii sunt la fel de reci precum caloriferul meu. Atât de reci încât nu mai au nevoie de frigidere. Dar lor nu le pasă. Nici nu mai iau după ... Citește mai departe!

Capătul infinitului

aici timpul trece mai încet
am timp să respir
am timp să văd
tot neajutorat
amân sfârșitul până la infinit
aproape sigur
că pentru mine și acesta se va termina

măcar am timp
să privesc în oglinda nopții
să-mi iau din ea cuvintele
pe care le voi risipi pe aici

Toată viața

am pus sprânceană peste sprânceană

să nu fiu orbit de cunoaștere

mi-am ascuns inima departe

să nu mă omoare adevărul

am închis timpul în ceasuri

asta nu prea a funcționat

el tot râde la noi

acum purtăm haine peste piele

să nu se vadă cât suntem de vulnerabili

totuși unii oameni își iau viața

și rămân fără ea