Din dealul vântului

îmi arunc pălăria unde e praful mai mare
și dansez în jurul ei
cu mărăcini în buzunare
aștept să îmi cânte copacii
la fluiere ruginite

voi lua drumul melcilor
îl ascund după ureche
și sar precum cangurii
din cangrenă în cangrenă
cu ochii acoperiți de răsuflări tăiate

voi lua fulgerele la purtare
nu înainte să le schimb culoarea
garderoba lumii trebuie înnoită
și nu mai am încercări rămase

am scăpat o picătură pe jos
din lumina ce îmi zornăia între ... Citește mai departe!

Părinți disperați

Nu știu dacă rudele mele au realizat, în sfârșit, că o muncă fizică ce ocupă mare parte din zi și aproape toată săptămâna îmi distruge sănătatea foarte mult (pe alocuri, iremediabil) sau pur și simplu li s-a pus iar o pată pe creier și vor să nu mă mai vadă pe-acasă, dar mă atenționează de fiecare dată când văd un eventual loc de muncă disponibil, fără să se gândească măcar puțin că respectiva funcție poate necesita studii pe care eu ... Citește mai departe!

Pe câmpuri trăiri

sunt doar un robot de luptă
cu șenile ce pot trece peste orice
ca praful peste o grădină
mereu îmi ating țintele oricât
de îndepărtate ar fi și oricăt
ar trebui să aștept
nu am arme de atac
chiar dacă uneori îmi doresc
mă pot apăra
deși în multe timpuri nu vreau
sunt defect

vreau
pe câmpuri trăiri
dar nu în fugă
ci la umbră
în mijlocul bogățiilor sufletești
pe care tabla
nu ar trebui să le simtă
la mare ... Citește mai departe!

Toată lumea e profund coruptă

Am televizorul pornit pe Digi 24 și doar ce am ascultat o discuție între Moise Guran și Cosmin Prelipceanu pe subiectul actualului sistem de învățământ. Asta a venit într-un moment în care deja mă chinui de mai multe zile să scriu ceva pe tema asta. Ceva ce mă sperie!

Cei doi de mai sus au început o dezbatere pe tema numărului mare de ore petrecute la școală de către copii. Moise a spus pentru început că nu crede că există ... Citește mai departe!

180 de secunde de ce vrei tu

poți să deschizi radioul pădurii
din centrul orașului
să tragi cu ochiul la vecini
să răsfoiești un capitol din noua ta viață
cu foi neatinse
să clipești de câte ori vrei tu
pentru că soarele ăsta bucuros
a dat buzna în casă
poți să mănânci o prăjitură
din zâmbetul unui copil
sau să îl lași pe acesta
să facă din tine o pernă comodă

scrie-ți gândurile într-o tavă
și pune-o la cuptor
miroase a primăvară
să caut rețeta pe internet... Citește mai departe!