Am avut un vis…Ghici ce, nu s-a întâmplat!

Ieri sau azi (sau cine mai știe când) am visat că mă aflam într-un autobuz printre alte persoane. Acest autobuz se deplasa cu o viteză extraordinar de mare pe un drum foarte îngust a cărui lățime se micșora pe măsură ce înaintam. Nici drumul nu era o șosea obișnuită și dreaptă, se tot transforma, ba în serpentine de munte, ba în ceva suspendat prin junglă, ba într-o cale ferată. Iar cel mai ciudat lucru era că la volan se afla ... Citește mai departe!

Urăsc bloggerii! (nu pe toți, totuși) :D

M-am săturat de tot ce văd în jur! Orice obiect „depistat”, orice cuvânt auzit sau citit mă face să urăsc. Nu ceva sau pe cineva anume. Doar să am sentimetul acela. Sau poate că de fapt îmi urăsc viața. Pentru că mulți oameni mă văd greșit sau total diferit de cum mă simt eu. Și eu nu mă simt bine deloc. Chestiile astea sunt direct proporționale: cu cât sunt perceput altfel decât mă simt, cu atât mă simt mai rău!... Citește mai departe!

Să oprim fuga norocului!

Ce mai, am observat eu de când m-am trezit, de fapt când îmi beam cafeaua, că astăzi va fi o zi plină de scris pe blog, mai ales că nu voiam să mă plictisesc ca în zilele trecute! Așa că mi-am propus să mă las inspirat de absolut tot ce se întâmplă în jurul meu. Și am făcut ceva până acum! Dar ce urmează?

Vă spun tot eu, că de asta scriu și acest articol! Urmează SuperBlog, una dintre ... Citește mai departe!

Noi suntem mama poeziei

Poezia trebuie să se nască în fiecare zi. Chiar dacă în momente total diferite unele de altele, cu persoane de toate felurile, în locuri la care nu te aștepți și chiar în texte diferite. Peste tot este același dor. Același scop de a scrie cuvinte doar ca să fie. Pentru că aceste cuvinte nu vor clădi case sau blocuri, nu vor aduce oamenii mai repede dintr-un loc în altul; nici măcar nu le vor da haine (am fost și vom ... Citește mai departe!

Pauză publicitară

scriu de sub o picătură de ploaie
unde îmi usuc gândurile
dând foc la garduri

zbor la firul ierbii
mai îndrăznesc uneori
să ridic privirea către

bariere ireale
de care râd
împreună cu fricile

îmi inund fruntea
cu bucurii mici
pe care le respir

mi-am promis să consum tot ce e în aer
nu e imposibil
doar durează mai mult

ideile îmi țin de cald
cât timp pe amintiri
cerneala e încă udă