Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
În ultime zile am fost gripat. M-am simțit cel mai rău de mulți ani încoace, însă m-am tratat cu Fervex (de fapt m-am tratat cu zahăr, din cele 13 grame de substanță pe care le conține un pliculeț 11 grame sunt zahăr) și acum mă simt mai bine. Și pentru că boala mă avea la degetul ei mic nu am avut chef nici de televizor și nici de internet, după cum probabil ați observat.
Însă cum azi m-am simțit mult ... Citește mai departe!
„M-am așezat în fața oglinzii. Am început să o studiez. 4 laturi drepte, lipsite de ramă și de vreo protecție aplicată marginilor tăioase. Suprafața ei argintiu-lucioasă își făcea datoria, ca deobicei: reflecta toată lumina care îi atingea suprafața. Undeva în centrul ei stătea aproape nemișcată o ființă. Era un om slab, atât de slab încât îi puteai vedea emoțiile pe corp. Un corp care a preferat să aibă mai multă grijă de creier decât de el. Nici asta nu prea ... Citește mai departe!
Ai avut, măcar o dată, o idee atât de măreață încât să ai impresia că nimeni nu s-ar fi putut gândi la asta? O idee pe care să o poți recunoaște după semne clare că este a ta, unică și irepetabilă. O idee pe care să pariezi fiecare bancnotă și monedă pe care le ai crezând că mergi la sigur, ajungând până la a miza pe ea sănătatea mentală sau chiar viața.
Dar dacă ai auzi-o la altcineva, ai mai ... Citește mai departe!
Am descoperit așteptarea. Am descoperit speranța aprinsă că într-o zi totul va fi mai bine și că bucuria adevărată nu se risipește precum fumul. Am văzut noaptea cum își face de cap cu ultimele clipe de luciditate.
Într-un scrum de țigară am descoperit un om care și-a luat în spate ghiozdanul cu povești și a pornit la drum către următorul șemineu și următoarea cană cu ceai fierbinte. Am văzut cum ideile se amestecă cu oamenii obișnuiți la fel cum fumul ... Citește mai departe!
scriu cu cuțitul pe vene
țip în semne
lovesc cu pumnii în perdele
tai în foi viața
e mai ușor de despărțit în silabe
fiecare cu cutia ei de chibrituri
cu care își aprinde cărămizile
să vadă pe unde trece timpul
aud șoapta neliniștii
de după un val de întuneric
când te trezești cu sabia în mână
între pereți transparenți
și singura gură de oxigen
vine de sub tine
într-o încercare jalnică
de a recupera nu-știu-ce