În închisoare totul e șubred. Paturile scârțâie noaptea și nu poți dormi. WC-ul e absolut infect, iar chiuveta e o țeavă ieșită din perete care picură permanent. Pereții gri și anoști sunt luminați puțin de desene făcute în grabă. Iar prin gratiile groase poți vedea lumină naturală. Podeaua e crăpată, dar prin crăpături vin aburi călduți de la cantină. E dimineață…
Categorie: toamna- eu vs eu
I. Guilty!
Am început să visez cimitire. Sunt singurele locuri unde mă simt cu adevărat liber. Porumbei albi zboară în jurul meu. Alte păsări cântă triluri Beethoveniene. Cerul e brăzdat în permanență de un curcubeu sângeriu. Copacii veșnic verzi au scoarța scorojită, sfâșiată de ființe sălbatice. Iarba mereu proaspătă și crudă poartă din loc în loc urme adânci de maltratare. Izvoarele line ce susură sunt mereu murdărite de răufăcători invizibili. Se lasă seara…
Re-blog-apitulare
Au trecut doi ani de când exist. Dar am rezistat pentru că mereu v-am tratat cu Atenție! și v-am oferit un Buton de oprire.
În primul an am fost macabru de sinistru, iar în al doilea am avut 2 identități. Anul acesta m-am ocupat mai mult de suflet, care este o continuă poezie.
Acestea fiind spuse, sunteți liberi să mă citiți și anul care vine. La mulți ani, MortLaDatorie!!
Revenire
Mânjesc din nou foi cu iubire
Pentru cea nou apărută
Să readuc în simțire
Nu doar inima-mi pierdută
Două suflete gingașe
Ce se completează-n cercuri
Pe-ale buzei covorașe
Scăpând inima de grețuri
Am să prind rapid curaj
Numele a-ți pronunța
Ne-nvelim în ambalaj
…
Aur sufletesc
Priviri intimidatoare
Tu lansezi, eu mă feresc
Căci din suflet îmi doresc
Să-mi fi tămăduitoare
Unei inime bolnave
Care plânge lacrimi albe
Și suspine îngropate
În sughițuri colorate
De speranțe de întoarcere
Către adevărul meu.
Te iubesc, nu-ți pot da pace,
Pedepsi-m-ar Dumnezeu!