Suntem în octombrie. Au trecut mai mult de trei luni de când am fost ucis psihic. Era vară. Acum e o zi ploioasă de toamnă. Și mie mi-e dor. Mi-e dor de ea…căci m-a schimbat total. Acum sunt doar eu, certându-mă cu conștiința. Sunt trist..aștept să vină cineva. Dar nu vine…
Categorie: toamna- eu vs eu
Toamna
E toamnă…frunzele sunt furate de vânt și dansează împreună cu diavolii fioroși ai trotuarelor. Un sentiment de vinovăție te încearcă atunci când pășești pe stradă. Ploi absurde îți mototolesc sufletul în absența îngerilor volatilizării. Puterea de a trece peste încă un anotimp scade, lăsându-te pradă falsei fericiri pe care crezi că o posezi. Credința că totul va fi bine îți dispare încet, ascunsă după vapori de deznădejde. Și totuși va fi…..
Oare cine-i?
Sute de-ntrebări mi-apar în minte:
Oare sufletele noatre sunt potrivite?
Nu mai vreau să greșesc în dragoste
Și voi mai aștepta multe minute
Ca să văd dacă se leagă ceva
Sau mă minte iar imaginația.
Poate apropierea asta-i o depărtare
Ce-mi lasă multe alte semne de-ntrebare.
Voi aștepta să văd ce se întâmplă
Ca să nu mă-ncurc în sentimente,
Căci, realmente,
În dragoste nu-i loc de derută.
La mijloc e cuțitul
(poezie inspirată din fapte petrecute recent)
Sunt o victimă
A frumuseții ei,
Ea mi-a sustras din inimă
Toată fericirea…
Prin vocație.
Pe ea o suspectez
Că-și face loc în sufletul meu
Cu japca,
Și apoi nu recunoaște
Că-i stilul ei de operare.
Legătura dintre noi,
Dintre ucigaș și victimă,
E simplu de remarcat…
Întotdeauna
Cuțitul e la mijloc!
Divin și abstract
Umbrele viciului îmi șoptesc surde,
Vorbesc cu mine, nimeni nu aude
Tăcerea din care se naște filozofie
Îngăduința e o parte din iubire.
Ea își strânge porțile sufletului
Și eu bat la ușa zâmbetului
De care am devenit dependent
Doar pe ea o văd, e evident.
Că mi-au plecat corăbiile spre ea
Și acum plânge vena
Intoxicată cu lacrimi de fulgere
Aud în sinea mea mii de sunete.
Corpul ei se mișcă longitudinal
Pe trotuarul proaspăt spălat
De ploi, ea ... Citește mai departe!