Prin orașul prăduit de vânt m-avânt având curaj
Revin curând pledând profund pentru peisaj
Poet al vechilor arte, cu cuvintele consoarte mă despart
Azi de litera A, mâine de celelalte și plec în hazard.
Opresc pe răni consoane, sap în sare, mă arunc
În zare trag tare un ultim pământ peste mormânt
Căci mi-a venit sfârșitul cu răsăritul și am plâns
La lacrimi mi-am uscat chibritul și toate condeiele mi-am strâns.
Plec azi pe ultimul drum, mi-ascund poezia în desagă... Citește mai departe!
Etichetă: poezie
Cruci si vant
Astazi vantul sufla crucis. In calatoria lui se agata de suflete neatente, lasandu-se purtat de ele. Vantul e chior. Si nici macar nu ii pasa prin ce localitati trece, ce resturi (sufletesti, desigur) matura. El mi-a soptit la spranceana poezia incredibilului. Totusi a trebuit sa o iau cu forta de la el. N-am reusit singur. Hai sa ne unim puterile!
Gânduri de duminica
Oare e mai din inima un text prozaic decât unul poetic? Sau viceversa? Oare exista cineva care sa fi vrut sa afle raspunsul acestor întrebari? Daca da, pe ce criterii si-ar fi bazat analiza?
Vreau să pot
am ales să scriu când n-am putut să citesc
am ales să cânt când n-am avut ce să ascult
prefer să învăţ de la alţii
oricum nu ştiu eu aşa multe cât să pot da sfaturi
am ales să fiu sigur că fac propriile alegeri
restul e istorie…
Sculptând în suflete
Sculptăm din vocabular cele mai frumoase cuvinte
Apoi le pictăm pe pânze de hârtie
Petrecem ore întregi finisându-le
dar calitatea lor stă în ochii, dar şi în inima cititorului
numai el îi dă luciul caracteristic
de piesă terminată