Am înțeles, nu trebuie să spui nimic. E numai vina mea și sper să-mi accepți scuzele. Așa mi se întâmplă mie. Iar când se întâmplă asta, nimeni și nimic nu are cum să știe ce voi face. Un lucru e sigur, după ce vei citi asta, Trepă nu va mai exista!!
Categorie: predeterminist
IV. Not guilty
Azi e ziua cea mare! Soarele strălucește mai tare ca oricând. Mi-am primit ceasul de care am fost deposedat acum 5 luni și hainele. Sunt surprins să constat că au fost păstrate foarte bine. Cred că au fost chiar și călcate!
Sunt liber! Liber să mă întorc în peștera de unde am venit, acolo unde se termină timpul și începe înţelepciunea. Sfârșit!!
(In fact, it never really ends…)
Re-blog-apitulare
Au trecut doi ani de când exist. Dar am rezistat pentru că mereu v-am tratat cu Atenție! și v-am oferit un Buton de oprire.
În primul an am fost macabru de sinistru, iar în al doilea am avut 2 identități. Anul acesta m-am ocupat mai mult de suflet, care este o continuă poezie.
Acestea fiind spuse, sunteți liberi să mă citiți și anul care vine. La mulți ani, MortLaDatorie!!
Aur sufletesc
Priviri intimidatoare
Tu lansezi, eu mă feresc
Căci din suflet îmi doresc
Să-mi fi tămăduitoare
Unei inime bolnave
Care plânge lacrimi albe
Și suspine îngropate
În sughițuri colorate
De speranțe de întoarcere
Către adevărul meu.
Te iubesc, nu-ți pot da pace,
Pedepsi-m-ar Dumnezeu!
Dor de primăvară
Suntem în octombrie. Au trecut mai mult de trei luni de când am fost ucis psihic. Era vară. Acum e o zi ploioasă de toamnă. Și mie mi-e dor. Mi-e dor de ea…căci m-a schimbat total. Acum sunt doar eu, certându-mă cu conștiința. Sunt trist..aștept să vină cineva. Dar nu vine…