Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Îmi vine să îmi vărs toate cafelele în cap. Dar așa nu aș mai avea în ce să înot până la malul dimineții. Mi-e foame. De subiecte. De prieteni. De bani. De ceva care să umple nimicul ăsta ornat cu toate culorile.
Pune-mi o scară în pat, de cum mă trezesc să urc la înălțimea oamenilor care mă înconjoară. Sau sapă-mi un puț. Vreau să vorbesc cu toți de pe picior de egalitate. Apoi să-mi vărs cafelele în cap.
Îmi ... Citește mai departe!
În ultima săptămână s-au mai adunat în minte niște lucruri care trebuie spuse aici, deși probabil nu voi scăpa astfel de recentele insomnii. Dar măcar când voi adormi, o voi face cu gândul împăcat! Și am să iau lucrurile cronologic ca să putem urmări firul împreună și să înțelegeți la sfârșit ce am dorit să transmit.
Articolul ăsta a iscat o mică „ceartă” din partea Vienelei pe motiv că aș avea ceva cu bloggerii mici. În primul rând, pentru ... Citește mai departe!
pune pacea în pământ
și las-o să crească
să ne cheme lângă ea
să-i ascultăm toți poveștile
din exil
sau dinaintea nașterii
să ne trecem palmele prin fața ochilor
și să observăm apoi
că am vorbit cu un copac
uscat ce levitează
care nici n-a existat
Cică e muzică, de fapt e poluare fonică
De parcă fredonați mantre transpuse în mnemonică
Și-aș vrea să vă opresc, m-am săturat de tot,
Dar să sparg toate televizoarele din lume nu pot!
L-ai futut, ai futut-o, apoi v-ați despărțit,
Nu pot să înțeleg cum de piesele-astea-s hit;
„Lasă cucu-n pace!”, bă, voi ați înnebunit?
Mă faceți să mă-ntreb de pe ce planetă am venit!
„Azi merg la cinci petreceri, apoi ies în oraș”.
Bă, voi n-ați trăit ... Citește mai departe!
sunt un locuitor de-aici
îmi țin zilele în palme
și nopțile pe umeri
degetele mele știu să cânte la sapă
iar picioarele știu desena hambare
pot vedea pe după nori
ce va fi sub mâine
și culoarea de deasupra zilei de azi
îmi plac instrumentele rudimentare
cu care cocoșez câmpii
fără să-mi rămână mâinile murdare