Azi e ziua cea mare! Soarele strălucește mai tare ca oricând. Mi-am primit ceasul de care am fost deposedat acum 5 luni și hainele. Sunt surprins să constat că au fost păstrate foarte bine. Cred că au fost chiar și călcate!
Sunt liber! Liber să mă întorc în peștera de unde am venit, acolo unde se termină timpul și începe înţelepciunea. Sfârșit!!
(In fact, it never really ends…)
Categorie: tortura creierului
Re-blog-apitulare
Au trecut doi ani de când exist. Dar am rezistat pentru că mereu v-am tratat cu Atenție! și v-am oferit un Buton de oprire.
În primul an am fost macabru de sinistru, iar în al doilea am avut 2 identități. Anul acesta m-am ocupat mai mult de suflet, care este o continuă poezie.
Acestea fiind spuse, sunteți liberi să mă citiți și anul care vine. La mulți ani, MortLaDatorie!!
Toamna
E toamnă…frunzele sunt furate de vânt și dansează împreună cu diavolii fioroși ai trotuarelor. Un sentiment de vinovăție te încearcă atunci când pășești pe stradă. Ploi absurde îți mototolesc sufletul în absența îngerilor volatilizării. Puterea de a trece peste încă un anotimp scade, lăsându-te pradă falsei fericiri pe care crezi că o posezi. Credința că totul va fi bine îți dispare încet, ascunsă după vapori de deznădejde. Și totuși va fi…..
La mijloc e cuțitul
(poezie inspirată din fapte petrecute recent)
Sunt o victimă
A frumuseții ei,
Ea mi-a sustras din inimă
Toată fericirea…
Prin vocație.
Pe ea o suspectez
Că-și face loc în sufletul meu
Cu japca,
Și apoi nu recunoaște
Că-i stilul ei de operare.
Legătura dintre noi,
Dintre ucigaș și victimă,
E simplu de remarcat…
Întotdeauna
Cuțitul e la mijloc!
Sunet
Aud din ‘nouăzeci și trei
Sunetul chemării-n vis
Alții-s chemați de dumnezei
Înspre veselul abis.
Teama țipă, lumea urlă
Lovituri amestecate
În imensa urii umbră
Să se spele de păcate.
Dumnezeu supraveghează
Lucrând chiar peste program
Ultima oază
De ocrotire psihică
Pe arșița diavolească…
Mi-am luat și eu o sticlă…