Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
vedeam timpul cum îmi picura din tâmplă
auzeam sub mine o gaură adâncă
cuvinte apăreau pe pereții nemiloși
ce își deschideau doar sufletele către cei de jos
galbenul cerului ardea cu flori de gheață
firul ierbii crăpa pietrele de dimineață
voci de animale ce puneau pomii în cale
ca timp nou să nu vină în pădurea orbitoare
…
eu sorbeam zgomotos din cafea
încă așteptând să mă trezesc
îmi calculam viitoru-n mintea mea
speram cumva să-l păcălesc
și dacă încă ... Citește mai departe!
am desenat un zâmbet pe fața soarelui
ca să știu când voi avea o zi bună
de atunci am observat că el stă mereu cu ceafa spre mine
sprâncenele cerului sunt tot timpul încruntate
și lasă să cadă tristețea ca o picătură chinezească
pe pământ doar astăzi mai este totul uscat
iar faptul că vremea este foarte instabilă
mă face să mă bucur la fiecare buletin meteorologic
„M-am așezat în fața oglinzii. Am început să o studiez. 4 laturi drepte, lipsite de ramă și de vreo protecție aplicată marginilor tăioase. Suprafața ei argintiu-lucioasă își făcea datoria, ca deobicei: reflecta toată lumina care îi atingea suprafața. Undeva în centrul ei stătea aproape nemișcată o ființă. Era un om slab, atât de slab încât îi puteai vedea emoțiile pe corp. Un corp care a preferat să aibă mai multă grijă de creier decât de el. Nici asta nu prea ... Citește mai departe!
m-am săturat să îmi văd ideile batjocorite în văzul nimănui
și supărările arestate și condamnate la recurență
încrederea în forțele proprii își face și ea jocul politic
în funcție de culoarea pe care o port pe dinăuntru
mi-am votat un alt prezent
dar niciodată nu a fost întrunit cvorumul
deși era unanimitate
cred că am o consituție strâmbă
o dată la câteva minute îmi reanalizez mandatul
și-mi vine să-mi dau onorabila demisie
pe o mai puțin onorabilă revenire
la gânduri ... Citește mai departe!
scriu cu cuțitul pe vene
țip în semne
lovesc cu pumnii în perdele
tai în foi viața
e mai ușor de despărțit în silabe
fiecare cu cutia ei de chibrituri
cu care își aprinde cărămizile
să vadă pe unde trece timpul
aud șoapta neliniștii
de după un val de întuneric
când te trezești cu sabia în mână
între pereți transparenți
și singura gură de oxigen
vine de sub tine
într-o încercare jalnică
de a recupera nu-știu-ce