Indiciu spre bine

Îmi aleg cuvintele ca pe boabe de orez,
Le fac să strălucească, le pieptăn, le coafez.
Că nu pot ieși pe stradă fără cuvinte adecvate,
Într-o lume tot mai rea doar ele îmi dau dreptate.
De-asta mă port frumos, le studiez zelos,
Le așez pe sus că nu mai vor pe jos.
Eu le înțeleg, dar mie-mi place plimbarea,
Oricât de rău te-ai simți, pașii îți schimbă starea.
Lectura te vindecă și ține minte că
Te-nsoțește oriunde, deci n-o lăsa ... Citește mai departe!

Din partea întunecată a sufletului

M-am așezat din nou pe canapea. Doar că acum în fața mea nu mai eram eu, ci ea. Avea buclele negre, de o lungime nedefinită, căci erau acoperite de gluga unei mantii care îi acoperea tot corpul. Am început să dialogăm ca de obicei, pe un ton când mai șoptit, când mai strigat. Dacă trăsăturile feței ei erau fixe, neputând să distingi nimic din ce ar putea ascunde înăuntrul gândurilor, fața mea era desfigurată și arăta sentimentele de care eram ... Citește mai departe!

Dosare secrete și comori

Nu am să scriu despre vreo teorie a conspirației mai nebună decât cel care a născocit-o. E duminică seara, momentul acela când unii dintre noi încă se mai odihnesc după ultima săptămână de muncă și înainte de următoarea. E momentul ăla când toți se adună lângă sobă/calorifer (chiar dacă sunt reci) și ascultă povești sau se uită la vreun documentar. Eu am ales varianta a doua din simplul motiv că nu am cu cine să stau la povești. Și ... Citește mai departe!

Parte din familie

Mi-am făcut curaj să revin cu o porție de text despre mine, încurajat de penultima probă de la SuperBlog (pentru mine antepenultima, că încă nu am scris la precedenta). Propunerea e făcută de magazinul MarketOnline.ro și producătorul de electrocasnice profesionale Philips, care ne îndeamnă să scriem despre obiectul din casă de care nu ne putem lipsi. Exact la fix, căci, din coincidență, („Dar cine mai crede în coincidențe? treziți-vă, oameni buni!” cum spun cei de la Sector 7) ... Citește mai departe!