Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
e o futere de fulgi pe fața pământului
și-o lingere de nori
de parcă cerul stă crăcănat spre noi
debitând bijuterii albe
după ce ne-a udat bine
ianuaria de vreme
s-a rotit din nou
pe călcâie
stai liniștit nu urmează nimic care să rimeze cu versul anterior
acum se slobozesc din cer
cu de la ei putere
fulgi albi de viitor mizer
căscat din vremi de fiere
mi-am fript simțurile
și eram nesigur
umblat de gânduri
până în sifonul coastelor
mi se scurge timpul
pe pârtia tâmplelor
uneori înfige un piolet
de parcă nu aș fi și eu un tremur pe lumea asta
mi se desfac pașii
la crăpat de seară și pahare cu vin
hoții se aleg cu hohotele noastre
iar noi cu vizita lor mult așteptată
îmi sprijin ochii pe genunchi
secundele mi-alunecă din palme
mă urc pe un copac cu crengi tăiate
să rup din el
lucruri ce cresc doar pe pământ
pietrele de sub umeri
mă poarte amonte
nici nu vreau să opresc cascada de zile
chiar de am să mă târăsc prin cele mai umede locuri
e mai bine decât să stai în picioare în locuri scunde
mi-am închis boașele într-un sertar
e prea iarnă să le port
să se certe cu termometrele
să strălucească înghețate ferite de lumină
cred că am să păstrez la căldură
și prelungirea lor umană
să se certe cu plastice
să-i strălucească fața la lumină
am încheiat sertarul
pardon citatul
problemele sunt bolduri înfipte în ochi
dimineața te speli cu cenușă
la ora cafelei recuperezi partea de conștiință pierdută peste noapte
cu ultima suflare din portofel
începi să-ți culci gândurile pe foi
fără să mai ții în picioare papucii cu cap de crocodil (ăia de pluș cu plumb)
se dărâmă orice construcție împrejur
doar pentru tine
uneori vezi dincolo de ce nu este
alteori doar în tine