În mijlocul oamenilor

unde papucii mă-tii ai pus
borcanul ăla cu idei bune
din care luam în momentele de criză
o doză mică de am trecut și peste asta

ți-am asfaltat gropițele din obraji cu hârtie
pe care am scris parole secrete
lacăte de spitale
și niște cuvinte ce păreau să aibă sens
în mijlocul oamenilor

nu mai folosesc papuci
și știu că nici cercurile de pe cer
nu ți se mai agață de urechi
ca niște funduri de borcane
din care s-a ... Citește mai departe!

Atenție, pericol de înec!

șosetele sunt niște poezii nespălate
purtate de chirurgi
când se rupe șiragul zilelor
uscate pe gunoaie
la umbra ploilor de eroarie
după mâncarea de cine rămâne ultimul spală putina

cuvintele încă stau în picioare
amețite de mirosul vremurilor
în care ne spălăm cu toții
fără să tragem apa

La lumina haosului

secundele s-au strâns una în alta
peste pământul care tremura de nerăbdare
tot nimicul se acumula într-un vuiet slab perceptibil

natura s-a așezat la focul oamenilor
beată și pusă pe scandal
că n-a primit niciun cadou

costumele de spaimă ale timpului
culese de prin suflete dezafectate
și măcelărite pe alocuri
roase de moliile acestui secol
sunt purtate pe dos
cu speranța că

orice șoaptă bine țintită
le va dezbrăca
și așeza din nou
pe viitoarea cărare
a speranței