Au trecut doi ani de când exist. Dar am rezistat pentru că mereu v-am tratat cu Atenție! și v-am oferit un Buton de oprire.
În primul an am fost macabru de sinistru, iar în al doilea am avut 2 identități. Anul acesta m-am ocupat mai mult de suflet, care este o continuă poezie.
Acestea fiind spuse, sunteți liberi să mă citiți și anul care vine. La mulți ani, MortLaDatorie!!
Categorie: PoeVești
Revenire
Mânjesc din nou foi cu iubire
Pentru cea nou apărută
Să readuc în simțire
Nu doar inima-mi pierdută
Două suflete gingașe
Ce se completează-n cercuri
Pe-ale buzei covorașe
Scăpând inima de grețuri
Am să prind rapid curaj
Numele a-ți pronunța
Ne-nvelim în ambalaj
…
Aur sufletesc
Priviri intimidatoare
Tu lansezi, eu mă feresc
Căci din suflet îmi doresc
Să-mi fi tămăduitoare
Unei inime bolnave
Care plânge lacrimi albe
Și suspine îngropate
În sughițuri colorate
De speranțe de întoarcere
Către adevărul meu.
Te iubesc, nu-ți pot da pace,
Pedepsi-m-ar Dumnezeu!
Oare cine-i?
Sute de-ntrebări mi-apar în minte:
Oare sufletele noatre sunt potrivite?
Nu mai vreau să greșesc în dragoste
Și voi mai aștepta multe minute
Ca să văd dacă se leagă ceva
Sau mă minte iar imaginația.
Poate apropierea asta-i o depărtare
Ce-mi lasă multe alte semne de-ntrebare.
Voi aștepta să văd ce se întâmplă
Ca să nu mă-ncurc în sentimente,
Căci, realmente,
În dragoste nu-i loc de derută.
La mijloc e cuțitul
(poezie inspirată din fapte petrecute recent)
Sunt o victimă
A frumuseții ei,
Ea mi-a sustras din inimă
Toată fericirea…
Prin vocație.
Pe ea o suspectez
Că-și face loc în sufletul meu
Cu japca,
Și apoi nu recunoaște
Că-i stilul ei de operare.
Legătura dintre noi,
Dintre ucigaș și victimă,
E simplu de remarcat…
Întotdeauna
Cuțitul e la mijloc!