Ne călcăm pe bătături, că am cam luat-o pe arătură
Căci spre fericire noi căutăm o scurtătură;
Oamenii se schimbă când simt miros de invidie,
Dar asta nu face parte din această melodie.
Nici luminile ce azi nu se mai văd
Și pare că răbdarea toată a ajuns la capăt;
Să chemăm minerii din puțuri să o scoată
C-aici este prea cald și lumea-i relaxată.
S-aprindem niște torțe, aduceți din vecini!
Vom da foc și la case, la un ... Citește mai departe!
Categorie: piese viitoare/poezii
Pentru că sunt românce
S-au născut aici și apoi ne-au născut și pe noi,
Ne-au îngrijit părinții în vreme de război
Fără să se teamă de unghii rupte sau ninsoare.
Iar vara puteam vedea că-s absolut fermecătoare.
Au săpat câmpurile împreună cu tații,
Au mers în țări străine să aibă grijă și de alții;
S-au întors și de-acolo cu privirea neschimbată,
S-au tratat doar cu iubire și cu cremă hidratantă.
Au ieșit la iarbă verde cu soții și cu băieții
Și-au împrăștiat ... Citește mai departe!
Acesta este un blog românesc autentic
Bine v-am găsit în colțul meu de internet,
Locul unde zilnic învăț cum să aștept
Un timp mai potrivit pentru ce mă pasionează,
Un făcător de realitate pentru cine visează.
Scriu românește, că așa am învățat,
Scriu cu sentimente fiindcă le-am păstrat;
Îmi urmez drumul cu pasul apăsat,
Că mai am mult de mers și deja s-a-nserat.
Eu spun povești! Tu ce știi să faci?
Nu ești ascultător doar pentru că taci!
Eu dau în stânga-dreapta tot ce-n minte dețin... Citește mai departe!
Viață de căcat (Nu știu în ce-am călcat)
Las cuvintele să curgă într-o ploaie măruntă,
Gânduri ce mă inundă le pun să se-ascundă;
Pe frunte vin toate, le place să se-arate,
Mă împing ușor și eu cad pe spate.
De jos văd cerul și viața de mâine,
Ploaia pe mine cade și iarba râde;
Cine-i acolo și pentru ce plătesc?
Când eu vreau liniștit să trăiesc.
Dau cu capul de pereți, vreau să mă scoateți
C-am primit în mine mult prea multe săgeți;
Mi se scurge viața în ... Citește mai departe!
Omul fără chip
Omul fără chip se scoală-n fiecare dimineață
Devreme, apoi se spală pe față.
Își aprinde o țigară proaspăt scoasă din pachet,
Pentru toate celelalte are timp berechet.
A-nceput să nu prea-i pese de oameni și societate,
Condamnat să-și ducă viața-n cruntă mediocritate;
A-nvățat că nu contează dacă privești înainte
Și că dacă ești sărac mori de foame de cuvinte.
Adevărul pentru el nu prea pare să existe
Când toți oamenii-l sufocă cu ură și-aberații triste;
Omul fără chip își dorește ... Citește mai departe!