Gândurile trântesc uși pe-acolo prin cap,
Mă provoacă, eu mă abțin să le atac;
Inspir adânc și mă calmez, la planuri meditez,
Nu vreau să epatez, dar nici nu mă conformez.
Vreau să fac cât mai bine ceea ce fac acum,
Știu bine unde sunt, nu m-am rătăcit pe drum
Și-mi curg ideile ca un robinet uitat deschis,
Am vise arzătoare, de-asta am creierul încins.
Uneori închis în mine, doar până găsesc cheia,
Deschis la noi păreri, n-o am mereu ... Citește mai departe!
Categorie: unpoetpierdut
Demisia!
viața se credea amuzantă
până am învățat-o să plângă
m-am certat cu toate zilele ei
și nici nopțile nu mă mai leagănă
mă ține legat de mâini și picioare
dar am ochii descoperiți
și pot vorbi
am să spun tot ce știu despre ea
până va demisiona
Demnitate
Cu privirea-n jos pășesc meticulos
Pe străzi nemăturate într-un oraș jegos
În care n-am putut să cresc, probabil n-am să pot să mor
N-am să am demnitatea unui trai ușor;
Deși nu știu să cer și, Doamne, nu am cui,
Am milioane de frați, toți ai nimănui.
Toți sunt ca mine, c-au înțeles bine
Să se unească și la rău, și la bine;
Doar între noi ne mai purtăm stima
Și nu-mi pasă că mai sus n-am reușit rima.
Nimic ... Citește mai departe!
Pe cine nu lași să moară…
mi-am exhumat scrisul și mirosea îngrozitor
m-a atacat cu o privire inocentă
mi-a spus că mă va bântui
fără oprire sau milă
paltonul croit strâmb îi atârna pe umerii slabi
mi-a spus că EU l-am făcut așa
i-am dat dreptate
mi-a luat și timpul și pacea
apoi a fugit
am încercat să zâmbesc a minciună
dar mi-a tăiat privirea cu călcâiele
cu praful mi-a acoperit sufletul
și m-a condamnat la nemurire
Mă părăsesc cuvintele
ar trebui să tac
dar cuvintele îmi ies pe nas
mi se agață de sprâncene
să nu le pierd din vedere
mi se lipesc de buze
să nu uit de ele
cu greutate
le scuip pe foi
le înmormântez
ca și alții să se bucure de ele
pentru mine cuvintele nu înseamnă nimic
de asta le arunc
în toate direcțiile
și într-un mod predictibil
acestea nu se mai întorc