Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Îmi vine să îmi vărs toate cafelele în cap. Dar așa nu aș mai avea în ce să înot până la malul dimineții. Mi-e foame. De subiecte. De prieteni. De bani. De ceva care să umple nimicul ăsta ornat cu toate culorile.
Pune-mi o scară în pat, de cum mă trezesc să urc la înălțimea oamenilor care mă înconjoară. Sau sapă-mi un puț. Vreau să vorbesc cu toți de pe picior de egalitate. Apoi să-mi vărs cafelele în cap.
Îmi ... Citește mai departe!
Nu îmi place să mă privesc în oglindă. Mă împac destul de greu cu realitatea; lumea din jur poartă o pojghiță de anti-suflet de care eu nu pot să trec.
Acum nu mai e ger, dar nici bine nu e. E ca acum și eu nu mai vreau să fie ca acum. Nici ca atunci. Vreau să fie altfel. Sunt mai multe tipuri de căldură, iar eu îngheț cu totul.
Umbra mea le face cruce zilelor noaptea, nelăsându-mă să ... Citește mai departe!
e o futere de fulgi pe fața pământului
și-o lingere de nori
de parcă cerul stă crăcănat spre noi
debitând bijuterii albe
după ce ne-a udat bine
ianuaria de vreme
s-a rotit din nou
pe călcâie
stai liniștit nu urmează nimic care să rimeze cu versul anterior
acum se slobozesc din cer
cu de la ei putere
fulgi albi de viitor mizer
căscat din vremi de fiere
am ucis furnicile îngerilor
atât de important sunt
pietrele conspiră împotriva mea
și eu transpir deasupra lor
am să-mi dezleg lumea de pe steag
să văd unde se duce
atât de mare sunt
atâta lumină aduc
dă-mi picioarele înapoi
brațele
și ochii
să plec și eu
unde papucii mă-tii ai pus
borcanul ăla cu idei bune
din care luam în momentele de criză
o doză mică de am trecut și peste asta
ți-am asfaltat gropițele din obraji cu hârtie
pe care am scris parole secrete
lacăte de spitale
și niște cuvinte ce păreau să aibă sens
în mijlocul oamenilor
nu mai folosesc papuci
și știu că nici cercurile de pe cer
nu ți se mai agață de urechi
ca niște funduri de borcane
din care s-a ... Citește mai departe!