Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Cum să nu fiu supărat când toate cărările celorlalți se odihnesc pe spatele meu? Mă trag de barbă idei neprinse de mult. în ochi mi se învârt vârtejuri de curiozitate, iar timpul se încolăcește în jurul meu și mă strânge. Las cuvinte să-mi zboare de pe firele de păr; le urmăresc către nori.
Zăpada păstrează calde amintirile verii trecute. Încerc sa ies din zăpadă. Din fericire, chiar și această zi se va termina atunci când va ajunge la capăt! Întunericul ... Citește mai departe!
pomi de sticlă
fac plecăciuni pe străzi
în căutare de zâmbete
i-a cocoșat iarna
după ce le-a pus căciuli
și ghete
câte au să ne zică
dar cine bagă în seamă
niște moși
unii oameni spânzură de ei diverse funii
fără să le pese
însă astfel copacii nu sunt singuri
După ce anul începuse atât de bine, în ceea ce privește blogul, au venit problemele cu laptop-ul. Acestea s-au rezolvat, oarecum, însă mi-am amintit cât de mult mă fascinează tehnologia, cum o bucată de plastic „mestecă” informație, cum șiruri întregi de 1 și 0 pot fi (nu simultan, desigur) imagini, sunete sau chiar cele două combinate, plus multe altele. Încă mi-e greu să înțeleg toate astea.
Legat de procesoarele din computer-ele noastre, nu știam care este diferența dintre cele ... Citește mai departe!
se sparg oceanele de fruntea mea
vine vantul și îngheață
se fac punți pentru voi
mă urc în podul propriei minți
să mai dau jos niște lopeți
și niște nisip
mai leg niște crengi
fac niște opinci
cu care să mă calci pe nas
am hemoragie
de idei
cu siguranță nu azi
Azi timpul se mișcă încet. Atât de încet încât am impresia că merge invers. Atât de invers încât am impresia că nu a fost niciodată așa.
Ghinionul mai ia o mușcătură din mine. Mușcă atât de tare încât am impresia că nici nu sunt viu. Dacă sunt viu totuși, asta înseamnă că nu am viață. Am doar o linie subțire trasă cu creionul, care mă leagă de sfârșit.
Am să le cânt sprâncenelor să adoarmă. Am să ucid toți îngerii ... Citește mai departe!