viața se credea amuzantă
până am învățat-o să plângă
m-am certat cu toate zilele ei
și nici nopțile nu mă mai leagănă
mă ține legat de mâini și picioare
dar am ochii descoperiți
și pot vorbi
am să spun tot ce știu despre ea
până va demisiona
Categorie: toamna- eu vs eu
Rime de (a)casă
Vă vorbesc tot în rime, c-așa-mi stă cel mai bine
Și-aș vrea ca tot mai mulți oameni să se ia după mine
Nu instig la rău, deși e plin de el în jurul meu,
Vreau să am liniște și să nu-mi fie greu
Să visez în continuare la o viață liniștită,
Să-mi fac propria casă și s-o țin îngrijită
Să am o curte frumoasă, puternic colorată
O mașină de familie și-o mașină de tuns iarbă.
Vreau garduri înalte, ... Citește mai departe!
Demnitate
Cu privirea-n jos pășesc meticulos
Pe străzi nemăturate într-un oraș jegos
În care n-am putut să cresc, probabil n-am să pot să mor
N-am să am demnitatea unui trai ușor;
Deși nu știu să cer și, Doamne, nu am cui,
Am milioane de frați, toți ai nimănui.
Toți sunt ca mine, c-au înțeles bine
Să se unească și la rău, și la bine;
Doar între noi ne mai purtăm stima
Și nu-mi pasă că mai sus n-am reușit rima.
Nimic ... Citește mai departe!
Pe cine nu lași să moară…
mi-am exhumat scrisul și mirosea îngrozitor
m-a atacat cu o privire inocentă
mi-a spus că mă va bântui
fără oprire sau milă
paltonul croit strâmb îi atârna pe umerii slabi
mi-a spus că EU l-am făcut așa
i-am dat dreptate
mi-a luat și timpul și pacea
apoi a fugit
am încercat să zâmbesc a minciună
dar mi-a tăiat privirea cu călcâiele
cu praful mi-a acoperit sufletul
și m-a condamnat la nemurire
N-am idei în titlu
N-am idei. N-am mai fost atât de lipsit de idei de mult timp. Și mi-e dor de ele de parcă nu le-aș mai fi văzut de și mai mult timp. Parcă nici nu aș fi avut idei vreodată. Sau poate nici n-am avut și a fost doar o impresie. Generată de către ce sau cine? Ceva nu se leagă, pe lângă gândurile din cap.
Cine am fost până acum? Cine voi fi de acum înainte? Prea multe întrebări și răspunsul ... Citește mai departe!