Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Se spune că banii ar sta ascunși între cuvinte. Eu nu cred, pentru că nu am văzut. Dacă ar fi adevărat, textele mele ar trebui să arate în felul de mai jos.
Și (ban) tot (ban) nu (ban) cred (ban) că (ban) ar (ban) fi (ban) suficient (ban) ca (ban) să (ban) mă (ban) îmbogățesc. Punct.
Pentru că niciodată nu trebuie să pui punct după bani. Cel mult virgulă. Și niciodată nu trebuie să te plângi dacă nu îi ... Citește mai departe!
Îmi vine să îmi vărs toate cafelele în cap. Dar așa nu aș mai avea în ce să înot până la malul dimineții. Mi-e foame. De subiecte. De prieteni. De bani. De ceva care să umple nimicul ăsta ornat cu toate culorile.
Pune-mi o scară în pat, de cum mă trezesc să urc la înălțimea oamenilor care mă înconjoară. Sau sapă-mi un puț. Vreau să vorbesc cu toți de pe picior de egalitate. Apoi să-mi vărs cafelele în cap.
Îmi ... Citește mai departe!
Nu îmi place să mă privesc în oglindă. Mă împac destul de greu cu realitatea; lumea din jur poartă o pojghiță de anti-suflet de care eu nu pot să trec.
Acum nu mai e ger, dar nici bine nu e. E ca acum și eu nu mai vreau să fie ca acum. Nici ca atunci. Vreau să fie altfel. Sunt mai multe tipuri de căldură, iar eu îngheț cu totul.
Umbra mea le face cruce zilelor noaptea, nelăsându-mă să ... Citește mai departe!
M-am săturat să-i văd pe toți fericiți în jurul meu
Când știu că eu mă chinui și sufăr mereu
Căcatu-ăsta de viață nu-ncetează să pută
Și trebuie să trec prin el ca să aflu ce e după.
În momentul ăsta îmi văd realizările prin lupă
Atât de mici că ar putea să se și ducă,
Fără să observ, într-un căcat și mai mare
Și să mă tragă după ele, dar eu-îs sătul de putoare.
Mintea mă doare, plămânii mă dor ... Citește mai departe!
m-am trezit legat la ochi
din somnul cel de viaţă
trag după mine falși eroi
ce mi-au promis speranţă
pretinsele mele daruri
au fost nesocotite
sau poate au fost falsul aur
și înţeles greșite
scriu o mostră de nimic
ca cel ce mă formează
închinare-ntru nimic
că doar el mai contează
păstrez un gust amar în gând
ca puful de gutuie
mă vei găsi mereu falsând
cu-n zâmbet larg pe faţă