Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
mi s-au pus mini-zăpezi pe suflet
îngheață și ultima fărâmă de zâmbet
acolo se cuibăresc diverși paraziți de care îmi amintesc rar
soarele vine până la mine
apoi pleacă înapoi
cică-i zice reflexie
dar eu știu că de fapt nu sunt agreat
cuvintele nu vor să îmi fie avocat
dar trăirile sunt
se țese un drum din fire subțire de speranță
dar eu sunt plecat demult
Îmi place să mă rătăcesc printre cuvinte, să simt aerul lor antic și totuși modern. Să le observ sclipirea în bătaia luminii soarelui sau sub ochii unui nou cititor. Ele sunt labirintul prin care mi-ar plăcea să mă pierd, însă nu am cum pentru că le cunosc prea bine!
În casa mea le voi așeza pe rafturi, la vedere. Le voi feri de ziare și răufăcători. Sau am să le arunc peste tot, chiar dacă am nevoie de ele; și ... Citește mai departe!
un pinguin
mi-a furat toate prăjiturile
fuge cu ele și râde
eu mă mișc ca o rață prin zăpadă
îmi trag picioarele după mine
chicotesc și oamenii de nea
dar la capăt de stradă e plugul
vine să-mi facă șosea
să te văd apoi pinguinule
cum o s-alergi ca un struț împiedicat
după o rață cât un elefant
care fuge ca un urs
Cum să nu fiu supărat când toate cărările celorlalți se odihnesc pe spatele meu? Mă trag de barbă idei neprinse de mult. în ochi mi se învârt vârtejuri de curiozitate, iar timpul se încolăcește în jurul meu și mă strânge. Las cuvinte să-mi zboare de pe firele de păr; le urmăresc către nori.
Zăpada păstrează calde amintirile verii trecute. Încerc sa ies din zăpadă. Din fericire, chiar și această zi se va termina atunci când va ajunge la capăt! Întunericul ... Citește mai departe!
pomi de sticlă
fac plecăciuni pe străzi
în căutare de zâmbete
i-a cocoșat iarna
după ce le-a pus căciuli
și ghete
câte au să ne zică
dar cine bagă în seamă
niște moși
unii oameni spânzură de ei diverse funii
fără să le pese
însă astfel copacii nu sunt singuri