Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
secundele s-au strâns una în alta
peste pământul care tremura de nerăbdare
tot nimicul se acumula într-un vuiet slab perceptibil
natura s-a așezat la focul oamenilor
beată și pusă pe scandal
că n-a primit niciun cadou
costumele de spaimă ale timpului
culese de prin suflete dezafectate
și măcelărite pe alocuri
roase de moliile acestui secol
sunt purtate pe dos
cu speranța că
orice șoaptă bine țintită
le va dezbrăca
și așeza din nou
pe viitoarea cărare
a speranței
S-a trezit cu fața la cearșaf, aproape sufocat. S-a dat jos imediat și a deschis geamul pentru a fi trezit mai bine de palmele reci ale zilei de 27 decembrie. Aerul era destul de rece, însă nu cum s-ar fi așteptat: afară erau nu mai puțin de 15-16 grade și soarele strălucea ca o bijuterie scumpă purtată cu eleganță. S-a îmbrăcat repede și a ieșit să bea cafeaua. Din diverse motive, cafeaua la ibric nu avea niciun efect asupra lui ... Citește mai departe!
cuvânt după cuvânt
voi învăța din nou să merg
în baston sau acadele
pentru mințile copilăroase
care stau la gura poveștilor
să prindă din zbor
timpul care a trecut de mult
Vreau să scriu două strofe de normalitate
Când mă simt scârbit de realitățile-astea zbuciumate
Dar presimt c-aceste versuri vor fi aruncate
De cei ce vor să trăiască în obscuritate.
Legați la ochi, dar cu picioare libere
Să putem călca direct pe vipere
Suntem. Eu prefer vulgaritate
Că este cu un pas mai aproape de puritate!
ți-am croit din șoapte o rochie de gală
tu nu ai vrut s-o porți ai zis că-i prea de fală
nicio problemă tot ai s-o porți la vară
flori îți prind în păr din sunet de fanfară
din valuri îți fac șirag de perle
pe față am să-ți pun zâmbete perene
în ochi voi potrivi surâs de primăvară
și-apoi am să te las liberă pe-afară