un gând
doar el mă desparte de ziua de mâine
aspiră apa ce mi-a ajuns în încălțăminte
șterge cuvinte scrise cu fierul înroșit în suflet
defilez cu ele
până îmi voi face glasul auzit
strâng pietre adevărate comori
mă învață răbdarea îmi educă forța
Categorie: unpoetpierdut
Modelează-mă!
dă-mi cu cărămida-n cap
fă din mine mănăstire
să fac plecăciuni naturii
dă-mi cu cerul în cap
fă-mă nor
și gonește-mă
dă-mi cu soarele în cap
fă-mă nisip
eu am să-ți dau peisaje
dă-mi cu pământul în cap
fă-mă om
și dă-mi cu ce vrei tu în cap
Indiciu spre bine
Îmi aleg cuvintele ca pe boabe de orez,
Le fac să strălucească, le pieptăn, le coafez.
Că nu pot ieși pe stradă fără cuvinte adecvate,
Într-o lume tot mai rea doar ele îmi dau dreptate.
De-asta mă port frumos, le studiez zelos,
Le așez pe sus că nu mai vor pe jos.
Eu le înțeleg, dar mie-mi place plimbarea,
Oricât de rău te-ai simți, pașii îți schimbă starea.
Lectura te vindecă și ține minte că
Te-nsoțește oriunde, deci n-o lăsa ... Citește mai departe!
Din partea întunecată a sufletului
M-am așezat din nou pe canapea. Doar că acum în fața mea nu mai eram eu, ci ea. Avea buclele negre, de o lungime nedefinită, căci erau acoperite de gluga unei mantii care îi acoperea tot corpul. Am început să dialogăm ca de obicei, pe un ton când mai șoptit, când mai strigat. Dacă trăsăturile feței ei erau fixe, neputând să distingi nimic din ce ar putea ascunde înăuntrul gândurilor, fața mea era desfigurată și arăta sentimentele de care eram ... Citește mai departe!
Întrerupt
mi-am întins cuvintele pe pâine
și le-am pus la soare
într-un bol amestec semne de punctuație
ahh le-am scăpat
spațiile dintre rânduri
le iau din jurul meu
se aude un fior lin
al unei melodii deja uitate
se aude viitorul
încet că-i prea departe