Contrar a ceea ce am crezut până acum, se pare că nu mă pricep la scris. Nu am evoluat suficient sau deloc încât să îmi pot îndeplini visurile. A devenit pentru mine doar un lucru care produce tăieturi adânci pe frunte din care curge… ceva, nu știu exact ce. Nu știu daca vreau să știu. Nu știu dacă vreau să mai scriu, că de putut nu am putut niciodată. Dar nu pot nici să renunț…
Categorie: gri
O mie de cuvinte
Am o viață amară
De joi dimineața până miercuri seară.
Am multe idei în cap, nici gând de plictiseală,
Doar timp de pierdut și nu-i o sarcină ușoară.
Atacat din toate părțile, mă mișc printre obuze,
Nu-mi recunosc greșeala, deci nu o să-mi cer scuze;
Fac act artistic, nu e nimic mistic,
Că-mi place să țin tot la un nivel simplist!
Scriu versuri șapte zile pe săptămână,
Mi-a intrat pixul în deget, scriu și bandajat la mână.
Scriu pe foi ... Citește mai departe!
Corp obscur
am să plec acolo
unde ochii tac mereu
doar urechile vorbesc
unde creierul muncește cel mai mult
în timp ce corpul se relaxează
aici nu mai stau
ochii privesc prin mine
urechile aud dincolo de mine
de parcă nu exist
mă duc
să mă caut
să mă pierd
să fiu
Verde-mucegai
sunt bolnav
mă transform în hrană pentru pământul
care nu mă mai suportă
sunt un șobolan
gândurile trăiesc în galerii
din care ies doar să respire
sunt bolnav
când ceilalți vor să nu fiu
ca să le măresc profitul
ei voiau să fiu bolnav
când nu eram
voiau ca ei să îmi administreze otrava
dar au creat ceva ce nu pot controla
și-acum li se întoarce împotrivă
sunt
așa cum sunt
și nu mai vreau să fiu
Rime de (a)casă
Vă vorbesc tot în rime, c-așa-mi stă cel mai bine
Și-aș vrea ca tot mai mulți oameni să se ia după mine
Nu instig la rău, deși e plin de el în jurul meu,
Vreau să am liniște și să nu-mi fie greu
Să visez în continuare la o viață liniștită,
Să-mi fac propria casă și s-o țin îngrijită
Să am o curte frumoasă, puternic colorată
O mașină de familie și-o mașină de tuns iarbă.
Vreau garduri înalte, ... Citește mai departe!