Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
sunt bolnav
mă transform în hrană pentru pământul
care nu mă mai suportă
sunt un șobolan
gândurile trăiesc în galerii
din care ies doar să respire
sunt bolnav
când ceilalți vor să nu fiu
ca să le măresc profitul
ei voiau să fiu bolnav
când nu eram
voiau ca ei să îmi administreze otrava
dar au creat ceva ce nu pot controla
și-acum li se întoarce împotrivă
sunt
așa cum sunt
și nu mai vreau să fiu
Gândurile trântesc uși pe-acolo prin cap,
Mă provoacă, eu mă abțin să le atac;
Inspir adânc și mă calmez, la planuri meditez,
Nu vreau să epatez, dar nici nu mă conformez.
Vreau să fac cât mai bine ceea ce fac acum,
Știu bine unde sunt, nu m-am rătăcit pe drum
Și-mi curg ideile ca un robinet uitat deschis,
Am vise arzătoare, de-asta am creierul încins.
Uneori închis în mine, doar până găsesc cheia,
Deschis la noi păreri, n-o am mereu ... Citește mai departe!
viața se credea amuzantă
până am învățat-o să plângă
m-am certat cu toate zilele ei
și nici nopțile nu mă mai leagănă
mă ține legat de mâini și picioare
dar am ochii descoperiți
și pot vorbi
am să spun tot ce știu despre ea
până va demisiona
Cu privirea-n jos pășesc meticulos
Pe străzi nemăturate într-un oraș jegos
În care n-am putut să cresc, probabil n-am să pot să mor
N-am să am demnitatea unui trai ușor;
Deși nu știu să cer și, Doamne, nu am cui,
Am milioane de frați, toți ai nimănui.
Toți sunt ca mine, c-au înțeles bine
Să se unească și la rău, și la bine;
Doar între noi ne mai purtăm stima
Și nu-mi pasă că mai sus n-am reușit rima.
Nimic ... Citește mai departe!
mi-am exhumat scrisul și mirosea îngrozitor
m-a atacat cu o privire inocentă
mi-a spus că mă va bântui
fără oprire sau milă
paltonul croit strâmb îi atârna pe umerii slabi
mi-a spus că EU l-am făcut așa
i-am dat dreptate
mi-a luat și timpul și pacea
apoi a fugit
am încercat să zâmbesc a minciună
dar mi-a tăiat privirea cu călcâiele
cu praful mi-a acoperit sufletul
și m-a condamnat la nemurire